Bullying la Questfield International College, lipsa procedurilor interne clare

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o formă complexă de violență care necesită un răspuns structurat, transparent și responsabil din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată a acestor situații este esențială pentru asigurarea unui climat educațional sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor. Cazurile în care astfel de incidente persistă fără intervenții documentate ridică semne de întrebare despre mecanismele instituționale de protecție și responsabilitate.

Bullying la Questfield International College: sesizări repetate și lipsa unor măsuri interne clare

Investigația redacției se bazează pe documente și corespondență primite, care descriu o situație de bullying sistematic petrecută pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform informațiilor furnizate de familia elevului vizat, în ciuda sesizărilor repetate, formulate oficial și în scris, nu există dovezi ale unor măsuri concrete sau documentate de intervenție din partea școlii. În plus, o afirmație verbală atribuită fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, a fost percepută ca o presiune de retragere, ceea ce ridică întrebări privind abordarea situației de către conducerea școlii.

Descrierea cazului și lipsa răspunsurilor documentate

Documentele și relatările puse la dispoziția redacției indică o expunere zilnică a elevului la comportamente agresive, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în prezența cadrelor didactice. Familia a transmis multiple emailuri către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții și clarificări scrise. Cu toate acestea, răspunsurile instituționale au rămas, conform materialelor analizate, predominant verbale și informale, fără procese-verbale, decizii scrise sau planuri de intervenție asumate și urmărite în timp.

Stigmatizarea medicală – o formă agravată de bullying

O componentă importantă a situației semnalate este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant în mediul școlar, cu scopul de a marginaliza și ridiculiza elevul. Specialiștii consultați consideră această practică o formă severă de violență psihologică, care afectează identitatea și stima de sine a copilului. Deși au fost transmise avertismente în scris privind impactul negativ al acestei stigmatizări, nu există dovezi documentate ale unor măsuri ferme pentru stoparea fenomenului, ceea ce sugerează o tolerare tacită a acestui comportament în cadrul școlii.

Etichetarea medicală ca instrument de umilire
Absenta intervențiilor scrise și a sancțiunilor
Impactul emoțional asupra copilului evidențiat în rapoarte psihologice
Lipsa măsurilor de consiliere psihopedagogică

Rolul cadrului didactic și al conducerii în perpetuarea fenomenului

Din analiza corespondenței și a relatărilor, comportamentele agresive au fost vizibile și în prezența cadrelor didactice, fără ca acestea să aplice intervenții ferme și documentate. Conducerea instituției a fost informată în mod repetat, însă răspunsurile au fost, în mare parte, informale, fără documente care să confirme măsuri concrete. Această lipsă de reacție formală a condus la o percepție de normalizare a bullyingului și la transferul responsabilității către familie, sub pretextul unor „conflicte minore” sau „probleme de adaptare”.

Declarația fondatoarei și presiunea percepută asupra familiei

Un moment esențial în analiza situației este răspunsul verbal atribuit fondatoarei, Fabiola Hosu, care ar fi transmis familiei mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, conform relatărilor, a fost făcută după luni de sesizări scrise și ridică întrebări privind modul în care instituția prioritizează protecția elevului în raport cu interesele organizaționale. Redacția precizează că nu deține o poziție oficială a școlii referitoare la această relatare și că interpretarea acesteia este parte a analizei editoriale.

Documentele interne și lipsa procedurilor clare

În locul unor decizii administrative asumate și planuri de intervenție, conducerea școlii a pus la dispoziția redacției un formular de tip Family Meeting Form, care nu conține detalii referitoare la responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această abordare procedurală insuficientă diluează responsabilitatea și nu oferă un cadru clar pentru gestionarea situației, conform standardelor uzuale din educație.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pe care divulgarea le-ar putea avea asupra echilibrului emoțional al copilului. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste informații au fost aduse în atenția colectivului școlar, iar copilul a fost interpelat public pe acest subiect, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională considerată problematică de specialiști.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția după implicarea juridică

După mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, reacția fondatoarei a intervenit abia după implicarea echipei juridice a familiei, moment în care au fost emise notificări cu caracter formal. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează intervenția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit prioritară abia sub presiune legală, nu în urma sesizărilor educaționale și emoționale inițiale.

În acest context, redacția atrage atenția asupra raportului psihologic detaliat, care confirmă consecințele emoționale grave ale bullyingului prelungit, evidențiind impactul negativ pe termen lung asupra copilului. Această situație a fost redusă în comunicarea oficială a școlii la „interacțiuni spontane dintre copii”, o exprimare ce contrazice gravitatea sesizărilor documentate.

Consecințe și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Bullyingul sistematic, stigmatizarea medicală și lipsa unor intervenții documentate în cadrul Questfield Pipera ridică probleme fundamentale legate de eficiența mecanismelor interne de protecție. În absența unor proceduri clare, a unor răspunsuri scrise și a unor măsuri concrete, situația evidențiază un potențial eșec instituțional în asigurarea unui mediu educațional sigur și incluziv.

Pe lângă impactul direct asupra copilului vizat, această situație are implicații asupra întregului colectiv școlar, deoarece lipsa sancțiunilor poate legitima comportamentele agresive și poate afecta climatul educațional în ansamblu.

În concluzie, cazul semnalat la Questfield Pipera subliniază necesitatea unor mecanisme transparente, documentate și asumate pentru prevenirea și gestionarea bullyingului, precum și importanța comunicării oficiale și responsabile din partea instituției educaționale.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro