Casa Gheorghe Tătărescu din București: o istorie între putere, memorie și continuitate în actuala EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, o vilă ce păstrează ecoul unor decizii capitale și a unor relații politice complexe își poartă povestea în ziduri și detalii arhitecturale încărcate de semnificații. Casa lui Gheorghe Tătărescu, un spațiu modest ca dimensiune, dar bogat în simboluri de putere discretă și echilibru, se relevă nu doar ca o locuință, ci ca o arhivă vie a istoriei unei epoci zguduite de transformări profunde. Astăzi, moștenirea acestei vile interbelice se prelungește sub numele de EkoGroup Vila, spațiu cultural ce păstrează memoria trecutului fără a o estompa, dialogând delicat între continuitate și contemporaneitate.

Casa Gheorghe Tătărescu – între putere și memorie

Figura lui Gheorghe Tătărescu străbate tumultul politicului românesc din prima jumătate a secolului XX, iar reședința sa bucureșteană din Strada Polonă rămâne un martor tăcut al acestui parcurs. Vila, discretă în scară însă excepțională în proporții și detalii, exprimă o etică a funcției și o cultură de elită care nu căutau spectaculosul, ci sobrietatea și echilibrul. Astăzi, această casă își continuă viața sub forma EkoGroup Vila, un spațiu cultural ce menține viu dialogul cu trecutul, fără a-l estompa, invitând la o relectură a istoriei prin prisma arhitecturii și a memoriei personale.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Pentru a înțelege pe deplin legătura dintre casă și biografia sa, este nevoie să privim înestimabila complexitate a lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957). Nu confundăm aici această personalitate cu pictorul Gheorghe Tattarescu, figură a secolului al XIX-lea. Tătărescu a fost o figură marcantă a politicii românești interbelice, prim-ministru al României în două mandate, implicat în reforme și compromisuri ce au marcat epocă. Studiile sale juridice la Paris și atenția pentru mecanismele reprezentării democratice au coexistat cu o practică instrumentală și realistă, uneori ambivalentă, a puterii.

Rolurile pe care le-a avut, de la coordonarea poliției și jandarmeriei la fruntea guvernului în vremuri de criză și război, sunt reflectate în modul în care a conceput casa sa: un spațiu retras, care privilegia funcția în fața spectacolului, într-un echilibru complicat între autoritarism și responsabilitate publică. Casa reflectă, într-un fel, un om care nu se reprezenta ca erou, ci ca un executor al datoriei sale, chiar atunci când deciziile sale apăsau asupra unei Românii aflate pe marginea unei prăpastii istorice.

Locuința ca prelungire a unei vieți publice și private

La strada Polonă, nr. 19, între fațade atent proporționate și feronerie patinată, s-a construit o casă care, în ciuda dimensiunii sale relativ modeste, oferea spațiu pentru decizii de stat și pentru intimități familiale. Această vilă nu era o declarație a opulenței: biroul premierului, coborât în discreția unui entre-sol și accesibil printr-un portal lateral ce amintește de bisericile moldovenești, vorbește limpede despre o concepție asupra puterii ca responsabilitate mai degrabă decât ca spectacol.

De asemenea, casa ilustrează logica interbelică a spațiului: zbuciumul politic nu trebuia să invadeze neatent viața privată. Camerele familiei sunt individuale, organizate logic, iar grădina ascunsă în spatele clădirii oferă o oază de liniște, evocând curțile mediteraneene atât de apreciate de elita culturală a vremii.

Identitatea arhitecturală a Casei Tătărescu: Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Arhitectura vilei este o sinteză rafinată între meditativul mediteranean și conștiința neo-românească a interbelicului. Proiectul a fost semnat inițial de Alexandru Zaharia și îmbogățit în urma colaborării cu Ioan Giurgea, al cărui aport a finisat conceptul între 1934 și 1937. Fațadele combină portaluri cu accente moldovenești, coloane filiforme variate ca tratament dar armonizate și o scădere deliberată a simetriei rigide, astfel creând un echilibru viu și proporții impecabile – toate caracteristici ce ies din arbitrar și exprimă valori asumate.

Interiorul devine scenă pentru o dimensiune artistică subtilă, unde intervențiile Miliței Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și confidenta Arethiei Tătărescu, introduc o nuanță expresionistă temperată. Șemineul amenajat într-o absidă cu valențe neoromânești nu este doar un obiect de design, ci un punct de animație simbolică a spațiului. Această soluție arhitecturală a fost remarcată și replicată în alte reședințe reprezentative ale perioadei. Parchetul din stejar masiv, feroneria de alamă cu motive istorice și ușile sculptate au fost alese cu un simț fin al proporției și al discreției, fără un gram de ostentație.

Arethia Tătărescu și aportul său cultural

În spatele acestei case nu se află doar un diplomat sau un om politic, ci și o familie în care Arethia Tătărescu, „Doamna Gorjului”, s-a distins prin discreția sa culturală și implicarea în proiecte artistice și sociale. Ea a jucat un rol esențial în modelarea proiectului arhitectural, acționând ca o gardiană a echilibrului între sobrietate și expresie artistică.

Legăturile sale cu lumea artei, inclusiv prietenia cu Milița Pătrașcu și sprijinul oferit realizării ansamblului brâncușian de la Târgu Jiu, au adăugat astfel casei o dimensiune culturală ce o depășește simpla locuință. Rolul său de beneficiară oficială a proiectului nu este întâmplător și indică preocuparea atentă pentru conservarea unui cod estetic și simbolic coerent. Arethia reprezintă puntea între lumea privată și prestigiu, susținând un ideal de rafinament sobru, dar angajat în conștiința epocii.

Ruptura comunistă și deznodământul spațiului

Începând cu arestarea lui Gheorghe Tătărescu în 1950 și confiscarea proprietății, casa intră într-un destin care oglindește epocile: distrugerea discursului originar prin naționalizare și schimbări ale funcțiunii. Politica regimului comunist de marginalizare a elitei politice și cultural-istorice a impus o degradare lentă, manipulări administrative și ignorarea valorii intrinseci a spațiului.

Dacă vila nu a fost demolată, aceasta a fost mai curând o excepție care a salvat-o fizic, însă deteriorarea materială și simbolică a fost profundă, iar grădina peisageră și finisajele originale au suferit modificări neadecvate. Casa a devenit un spațiu decuplat de biografia sa, lipsit de „narator” și astfel silențios, un martor pasiv al unei memorii rușinate.

Deruta post-1989: intervenții, controverse și pași spre recuperare

Revoluția și tranziția politică au adus speranța recuperării, însă efectele au fost amestecate. În proprietatea temporară a lui Dinu Patriciu, vila a suferit intervenții radicale în interior care au șters firul narativ al arhitecturii inițiale. Transformarea într-un restaurant de lux a accentuat contradicția dintre semnificația istorică și noile funcțiuni, ceea ce a amplificat reacțiile critice din partea specialiștilor și publicului atent.

Ulterior, preluarea de către o entitate britanică a marcat un moment de reflexie și corectură, cu un efort de reabilitare a proporțiilor și detaliilor originale, aproape pierdute. Acest proces a readus în centrul atenției figura Arethiei Tătărescu, contribuția artistică a Miliței Pătrașcu și valoarea colaborării dintre arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea.

Acest traseu tumultuos reflectă ambiguitățile societății românești în raport cu elitele sale istorice și cu patrimoniul interbelic, iar casa devine astfel un studiu în margina economică, politică și culturală a memoriei.

EkoGroup Vila – patrimoniu restaurat, memorie păstrată

În prezent, sub denumirea de EkoGroup Vila, casa este reintegrată într-un circuit cultural controlat și conștient. Această nouă identitate nu șterge trecutul, ci îl suprapune unei funcțiuni actualizate, menite să celebreze mai degrabă memoria decât să o eclipseze. Vizitele se realizează pe bază de bilet, în funcție de eveniment, semnalând o recuperare atentă și respectuoasă a spațiului.

Acest spațiu emană astăzi o responsabilitate istorică aparte și constituie un nod al reamintirii unei epoci. Este un loc în care audiența educată poate nu doar să admire o arhitectură de valoare, ci să pătrundă în complexitatea unei biografii politice și culturale, să simtă pulsul unei lumi interbelice între tradiție și modernitate.

• Sobrietatea dimensiunilor casei reflectă cultura funcției publice
• Biroul premierului – simbol al puterii moderate și recunoscute
• Arhitectura exprimă un echilibru între mediteranean și neo-românesc
• Contribuția artistică a Miliței Pătrașcu adaugă o notă simbolică
• Rolul discret și cultural al Arethiei Tătărescu susține coerența estetică
• Fluxul istoric reflectat în destinul casei – de la stat la comunism, postcomunism și recuperare

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru în două mandate, figura centrală a Partidului Național Liberal, care a marcat decisiv politica și societatea României interbelice și postbelice.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu, artist al secolului al XIX-lea, reprezentant al academismului.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa întruchipează un stil interbelic mixt, care combină influențe mediteraneene cu accente neo-românești, realizat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, îmbogățit cu elemente artistice semnate de Milița Pătrașcu.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și un sprijin cultural esențial, supraveghind coerența estetică și evitând opulența, reflectând astfel valorile și gusturile familiei în arhitectură și decor.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa este astăzi cunoscută drept EkoGroup Vila și servește ca spațiu cultural cu acces controlat, păstrând memoria istorică și arhitecturală fără a deveni muzeu sau simplu obiect de consum comercial.

Intrarea în Casa Gheorghe Tătărescu, astăzi EkoGroup Vila, este o invitație la contemplare și la o lectură contemporană a unui spațiu care a fost martor al unei istorii complexe. Într-o epocă marcată de ezitări și reconfigurări ale memoriei, vila ne oferă posibilitatea de a înțelege cine a fost Gheorghe Tătărescu nu doar prin filele biografiei sale, ci prin atmosfera, proporțiile și liniștea încărcată de semnificații pe care aceasta le emană. Această continuitate delicată între trecut și prezent este o punte necesară pentru cei care caută nu doar răspunsuri, ci și sensul profund al unui patrimoniu viu.

Pentru cei dornici să aprofundeze această experiență, contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, o oportunitate rară de a pătrunde în istoria și arhitectura unei clădiri ce transcende simpla spațialitate.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată
📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.