190,9 miliarde lei în pensiile private: sistemul crește ca volum, iar România vede tot mai clar cum se “adună” inegal viitorul

În România, economisirea pentru pensie nu se întâmplă cu entuziasm, ci cu inerție: o contribuție reținută automat, o sumă mică sau mai mare care pleacă lunar și dispare din peisajul imediat. Tocmai de aceea, când sistemul ajunge la dimensiuni mari, cifrele au un efect aproape paradoxal: te liniștesc și te neliniștesc în același timp. Te liniștesc pentru că arată că există bani puși deoparte, investiți și administrați pe termen lung. Te neliniștesc pentru că, dacă te uiți atent la distribuție, îți dai seama că „viitorul” nu se strânge în același ritm pentru toți.

La finalul lunii septembrie 2025, sistemul de pensii private (Pilon II și Pilon III) a ajuns la 190,9 miliarde lei, adică 10,3% din PIB. Este o cifră suficient de mare încât să iasă din zona de tehnicalitate și să intre în zona de interes public: pensiile private nu mai sunt doar un produs, ci un mecanism care influențează finanțarea statului, piața de capital și comportamentul de economisire al populației. În același timp, raportul arată o polarizare puternică a conturilor, care nu ține de administratori, ci de cum arată piața muncii: cine are venituri mai mari și continuitate acumulează masiv; cine are venituri mici și întreruperi rămâne în urmă.

Un record care contează: 10,3% din PIB și un plus de peste 20% într-un an

După primele nouă luni din 2025, activele totale din pensiile private au urcat la 190,9 miliarde lei, în creștere cu 23% față de septembrie 2024 și cu 22% față de finalul lui 2024. Ponderea de 10,3% din PIB este pragul care schimbă statutul sistemului: fondurile de pensii devin un actor vizibil în economia reală, nu doar o formă de economisire „în fundal”. Datele sunt prezentate conform ASF.

Compoziția sistemului spune, la fel de clar, cum economisește România. Pilonul II, componenta obligatorie, concentrează aproximativ 184,15 miliarde lei. Pilonul III, economisirea facultativă, ajunge la 6,75 miliarde lei. Diferența arată că „forța” sistemului vine în principal din contribuțiile obligatorii, în timp ce economisirea voluntară crește, dar încă nu are anvergura necesară pentru a schimba profilul general.

Investițional, sistemul rămâne prudent: aproximativ 70% din portofoliu este plasat în instrumente cu venit fix și circa 25% în acțiuni. Această structură oferă stabilitate, dar păstrează și o expunere suficientă pentru randament pe termen lung.

Cine e în sistem și cine pune banii: 9,36 milioane de participanți și contribuții în creștere accelerată

La 30 septembrie 2025, în pensiile private erau 9,36 milioane de participanți, față de 9,12 milioane la finalul lui 2024. Pilonul II a ajuns la 8,41 milioane de persoane, iar Pilonul III la aproape 954.000.

Dincolo de număr, 2025 se remarcă prin ritmul contribuțiilor. În Pilonul II, contribuțiile brute virate în ianuarie–septembrie au totalizat 16,71 miliarde lei, cu 27% peste aceeași perioadă din 2024. Septembrie a adus aproximativ 1,89 miliarde lei, iar contribuția medie pe participant a urcat la circa 411 lei.

În Pilonul III, contribuțiile brute au fost de 690 milioane lei în primele nouă luni (+28%), iar septembrie a adus aproximativ 80 milioane lei (+26%). Contribuția medie de circa 168 lei arată, însă, limita practică a economisirii voluntare: crește, dar încă depinde puternic de venitul disponibil.

În această dinamică, pensiile private din România devin o oglindă a economiei reale: cresc atunci când veniturile cresc și atunci când contribuția lunară capătă greutate, dar își păstrează inegalitățile atunci când veniturile sunt polarizate.

Efectele vizibile pe termen scurt: conturi mai mari și plăți tot mai consistente

Pentru participanți, valoarea sistemului se vede în conturi. În Pilonul II, activul mediu pe participant a ajuns la 22.103 lei la final de septembrie 2025, cu aproximativ 20% peste septembrie 2024. În Pilonul III, valoarea medie a contului este de 7.061 lei.

În același timp, sistemul a intrat într-o etapă în care plățile devin tot mai vizibile. În primele nouă luni din 2025, Pilonul II a efectuat plăți de aproximativ 1,78 miliarde lei către 52.513 participanți și beneficiari. În Pilonul III, plățile au fost de aproximativ 180 milioane lei, către 11.906 persoane.

Raportul subliniază și o nuanță importantă: activele sunt evaluate la prețurile de piață, ceea ce poate genera fluctuații pe termen scurt. Este o chestiune care contează în percepția publică: scăderile temporare sunt inerente în evaluarea la piață, chiar dacă obiectivul sistemului rămâne acumularea pe orizont de zeci de ani.

Unde sunt investiți banii: titlurile de stat domină, acțiunile completează

Structura investițiilor explică atât stabilitatea, cât și dependențele sistemului. În Pilonul II, titlurile de stat au o pondere de 65,5% (în scădere față de 67,1% la final de 2024), iar acțiunile reprezintă 25%. Restul portofoliului include obligațiuni corporative, fonduri de investiții și depozite.

În Pilonul III, titlurile de stat reprezintă 63,4%, iar acțiunile 27,2%, completate de ponderi mai mici pentru alte instrumente.

Efectul asupra economiei este direct: fondurile de pensii sunt un finanțator important al statului și un investitor relevant pe piața de capital. Avantajul este stabilitatea și continuitatea cererii pentru titluri de stat. Riscul este legătura strânsă cu evoluția macroeconomică internă: dobânzi, inflație, costul finanțării publice și percepția de risc suveran.

Din acest motiv, activele Pilonului II ajung să fie, în timp, nu doar o statistică despre pensii, ci un indicator despre sănătatea economică și fiscală a României.

Polarizarea conturilor: 70% din active la 25% dintre participanți

În interiorul creșterii există o cifră care schimbă complet tonul: în Pilonul II, 70% din active sunt deținute de 25% dintre participanți. Raportul arată extreme care fac polarizarea ușor de înțeles: cel mai mare cont ajunge la 3,25 milioane lei, cel mai mic este de 1 leu, iar 20% dintre participanți au sub 1.681 lei.

Această distribuție nu este o „eroare” a administrării, ci rezultatul mecanismului: contribuția este proporțională cu salariul și cu durata contribuției. Cine a avut venituri mari și continuitate acumulează mult; cine a intrat mai târziu, a avut întreruperi sau venituri mici acumulează puțin.

Problema este ce se întâmplă pe termen lung. Dacă piața muncii rămâne polarizată, polarizarea se transferă în pensie. Iar atunci discuția despre pensiile private nu va mai fi doar despre randamente și alocare, ci despre echitate, incluziune și capacitatea economiei de a produce venituri care să permită economisirea reală.

2026: testul încrederii și al economisirii voluntare

Pentru 2026, direcțiile sunt clare, chiar dacă evoluțiile pot varia. Dacă ritmul contribuțiilor se menține, sistemul va continua să crească și să fie tot mai important în finanțarea economiei. Dacă volatilitatea globală persistă, fluctuațiile de evaluare pot rămâne ridicate, iar comunicarea despre riscuri și orizontul lung va deveni esențială pentru încredere.

În același timp, Pilonul III rămâne indicatorul cel mai sensibil al economisirii voluntare: crește, dar încă nu s-a transformat într-un obicei larg. În această cheie, contribuțiile la Pilonul III pot deveni un barometru al economiei reale: arată nu doar intenția de a economisi, ci și capacitatea de a face acest lucru consecvent.

Dincolo de titluri și miliarde, concluzia anului 2025 este una simplă: pensiile private au crescut până la dimensiunea în care contează pentru economie. Următorul pas va fi să conteze, mai vizibil și mai echilibrat, pentru cât mai mulți dintre cei care contribuie astăzi.